Bullying la Questfield International College, un sistem care evită clarificarea

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită o abordare clară și structurat implementată, menită să asigure protecția elevilor și un climat sigur pentru dezvoltarea lor armonioasă. Atunci când semnalările privind hărțuirea psihologică se repetă, este imperativ ca instituțiile să răspundă prin măsuri transparente, documentate și eficiente. Lipsa unor astfel de reacții poate conduce la agravarea situației și la afectarea gravă a stării emoționale a copiilor implicați.

Bullying la Questfield International College, un sistem care evită clarificarea

Ancheta redacției se concentrează asupra unui caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, potrivit documentelor și declarațiilor puse la dispoziție, un elev a fost supus unor agresiuni verbale și stigmatizări medicale pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei către cadrele didactice și conducerea instituției nu au fost urmate de măsuri oficiale, iar răspunsurile instituției au rămas la nivelul unor discuții informale, fără documente care să ateste intervenții concrete. În plus, un dialog direct cu fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi inclus un răspuns perceput ca presiune de retragere a copilului din unitate, ceea ce ridică întrebări privind modul în care se gestionează astfel de situații sensibile.

Semnalările privind bullyingul și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și relatărilor analizate, familia elevului afectat a transmis în mod repetat sesizări oficiale, explicite și cronologice către învățătoarea clasei, directorul școlii și fondatoarea instituției. Acestea au semnalat o serie de comportamente agresive manifestate zilnic, inclusiv jigniri, excluderi sociale și umiliri în timpul orelor și pauzelor. Cu toate acestea, nu există documente oficiale care să ateste aplicarea unor măsuri administrative, sancțiuni sau planuri clare de intervenție. Intervențiile au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii scrise, ceea ce a condus la o gestionare predominant informală a situației.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în colectivul elevilor, folosită nu în scop educațional sau protectiv, ci ca instrument de marginalizare și umilire. Specialiștii consultați subliniază că această practică depășește conflictele obișnuite și se încadrează în categoria hărțuirii agravate, având un impact negativ profund asupra dezvoltării emoționale a copilului. Deși semnalările privind acest tip de stigmatizare au fost făcute în scris, răspunsurile instituției au fost verbale și generale, fără măsuri concrete de protecție sau consiliere psihopedagogică documentată.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Din datele puse la dispoziție, comportamentele agresive au persistat în prezența cadrelor didactice, iar intervențiile acestora nu au avut efecte stabile și verificabile. Lipsa unor decizii scrise, planuri de măsuri și monitorizarea formală indică o normalizare a fenomenului în cadrul școlii. Sesizările au fost uneori catalogate drept „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a minimalizat gravitatea situației și a transferat responsabilitatea către familie. Această abordare reduce transparența și împiedică evaluarea obiectivă a răspunsului instituțional.

Declarația atribuită fondatoarei și presiunile asupra familiei

Un element definitoriu îl reprezintă răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia, ar fi exprimat ideea că, dacă situația nu este pe placul lor, pot părăsi instituția: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, reflectă, pentru aceasta, o presiune indirectă de retragere și o schimbare a priorităților de la protecția copilului la considerente contractuale și economice. Școala nu a oferit un punct de vedere scris care să confirme sau infirme această relatare până la momentul publicării.

Gestionarea formală versus documentele informale

În locul unor decizii administrative asumate și a unor rapoarte oficiale, reacția instituției s-a materializat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor discuții, fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această practică diluează responsabilitatea și nu oferă un cadru clar pentru acțiune, ceea ce subminează eforturile de prevenire și gestionare a bullyingului.

Confidențialitatea și efectele expunerii copilului

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile, avertizând asupra riscurilor expunerii în mediul școlar. Cu toate acestea, informațiile au fost, conform relatărilor, divulgate în colectiv, iar copilul a fost interpelat public cu privire la demersurile administrative, ceea ce a generat presiuni psihologice suplimentare. Specialiștii consultați consideră că această situație poate constitui o formă de presiune instituțională, afectând negativ climatul educațional.

Reacția întârziată și implicarea juridică

Fondatoarea școlii a intervenit în mod vizibil abia după mai bine de opt luni, după implicarea unei echipe juridice din partea familiei și după transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale, nu în urma sesizărilor educaționale și umane inițiale.

Update oficial și reacția școlii

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un email către părinți în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea reală a fenomenului de bullying de către instituție.

Ulterior publicării articolului, în data de 29 ianuarie 2026, redacția a primit informații care indică posibile contacte informale între reprezentanți ai școlii și alte instituții de învățământ, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără documente oficiale care să susțină aceste afirmații. Aceste informații au fost tratate cu seriozitate, iar redacția a solicitat clarificări publice din partea părților implicate.

Aspecte nerezolvate și responsabilitatea instituțională

Pe baza documentelor și declarațiilor analizate, cazul semnalat la Questfield Pipera evidențiază o serie de neconformități în gestionarea bullyingului sistematic:

• Sesizări repetate și documentate fără răspunsuri scrise oficiale;
• Absența unor măsuri administrative clare, sancțiuni sau planuri de intervenție monitorizate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire, tolerată în mediul școlar;
• Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului în fața colectivului;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea elevului;
• Răspunsuri instituționale întârziate, motivate de intervenții juridice;
• Comunicări oficiale care minimalizează gravitatea situației.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție și intervenție aplicate în practică de Questfield Pipera. În absența unor clarificări și măsuri transparente, situația reflectă un posibil eșec instituțional în asigurarea unui mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro